Mânioasă - de George Coşbuc

8.0/10 - 182 de voturi
Mânioasă

Am să merg mai înspre seară

Prin dumbrăvi, ca mai demult,

În priveghetori să-mi pară

Glasul Linei că-l ascult.

Mai ştiu eu ce-aş vrea s-ascult!

Că-n zori Lina sta-n portiţă,

Sălta-n vânt a ei altiţă,

Vântul îi sălta-n cosiţă

Şi-i făcea floare-n obraz:

Eu mergeam la plug în laz,

Şi, când trec, Lina s-ascunde,

Parcă nici nu m-a văzut.

Îi vorbesc, şi nu-mi răspunde,

Nu-mi răspunde!

Şi-o întreb, şi nu-mi răspunde!

Şi mă mir ce i-am făcut!

Vreau de-aici să rump o floare!

Ochii unui înger scump

Au albastrul de cicoare,

Şi cicoare vreau să rump

Mai ştiu eu ce-aş vrea să rump!

Că-n amiază venind pe vale,

Întâlnii pe Lina-n cale:

Fragi i-am dat, ea mi-a zis: Na-le!

Ţi-am cerut eu ţie fragi?

Ochii ei frumoşi şi dragi

Priveau tot spre poala rochii,

S-a pus Lina pe tăcut,

Şi vedeam că-i umblă ochii,

Umblă ochii!

Ca la şerpi, îi umblă ochii,

Şi mă mir ce i-am făcut!

Să-mi pun capul pentr-o Lină,

Să mă fac un om pribeag!

Ieşi din neguri, lună plină,

Să mă vezi la Lina-n prag

Mai ştiu eu ce-aştept în prag!

Alte dăţi suna zăvorul;

Lina pe furiş, ca dorul,

Păşea-n degete pridvorul

Şi la mine-n prag venea,

Mamă-sa cât ce-adormea.

Azi ard hainele pe mine,

Mi-e greu capul ca de lut,

Stau în prag şi ea nu vine,

Nu mai vine!

E târziu şi nu mai vine…

Şi mă mir ce i-am făcut!?