Noapte de vară - de George Coşbuc

7.0/10 - 156 de voturi
Noapte de vară

Zările, de farmec pline,

Strălucesc în luminiş;

Zboară mierlele-n tufiş

Şi din codri noaptea vine

Pe furiş.

Care cu poveri de muncă

Vin încet şi scârţâind;

Turmele s-aud mugind,

Şi flăcăii vin pe luncă

Hăulind.

Cu cofiţa, pe-ndelete,

Vin neveste de la râu;

Şi, cu poala prinsă-n brâu,

Vin cântând în stoluri fete

De la grâu.

De la gârlă-n pâlcuri dese

Zgomotoşi copiii vin;

Satul e de vuiet plin;

Fumul alb alene iese

Din cămin.

Dar din ce în ce s-alină

Toate zgomotele-n sat,

Muncitorii s-au culcat.

Liniştea-i acum deplină

Şi-a înnoptat.

Focul e-nvelit pe vatră,

Iar opaiţele-au murit,

Şi prin satul adormit

Doar vrun câine-n somn mai latră

Răguşit.

Iat-o! Plină, despre munte

Iese luna din brădet

Şi se nalţă, încet-încet,

Gânditoare ca o frunte

De poet.

Ca un glas domol de clopot

Sună codrii mari de brad;

Ritmic valurile cad,

Cum se zbate-n dulce ropot

Apa-n vad.

Dintr-un timp şi vântul tace;

Satul doarme ca-n mormânt

Totu-i plin de duhul sfânt:

Linişte-n văzduh şi pace

Pe pământ.

Numai dorul mai colindă,

Dorul tânăr şi pribeag.

Tainic se întâlneşte-n prag,

Dor cu dor să se cuprindă,

Drag cu drag.