Numai una! - de George Coşbuc

7.0/10 - 198 de voturi
Numai una!

Pe umeri pletele-i curg râu

Mlădie, ca un spic de grâu,

Cu şorţul negru prins în brâu,

O pierd din ochi de dragă.

Şi când o văd, îngălbenesc;

Şi când n-o văd, mă-mbolnăvesc,

Iar când merg alţii de-o peţesc,

Vin popi de mă dezleagă.

La vorbă-n drum, trei ceasuri trec

Ea pleacă, eu mă fac că plec,

Dar stau acolo şi-o petrec

Cu ochii cât e zarea.

Aşa cum e săracă ea,

Aş vrea s-o ştiu nevasta mea,

Dar oameni răi din lume rea

Îmi tot închid cărarea.

Şi câte vorbe-mi aud eu!

Toţi fraţii mă vorbesc de rău,

Şi tata-i supărat mereu,

Iar mama, la icoane,

Mătănii bate, ţine post;

Mă blestemă: De n-ai fi fost!

Eşti un netot! Ţi-e capul prost

Şi-ţi faci de cap, Ioane!

Îmi fac de cap? Dar las să-mi fac!

Cu traiul eu am să mă-mpac

Şi eu am să trăiesc sărac,

Muncind bătut de rele!

La fraţi eu nu cer ajutor,

Că n-am ajuns la mila lor

Şi fac ce vreau! Şi n-am să mor

De grija sorţii mele!

Mă-ngroapă fraţii mei de viu!

Legat de dânsa, eu să ştiu

Că am urâtei drag să-i fiu?

Să pot ce nu se poate?

Dar cu pământul ce să faci?

Şi ce folos de boi şi vaci?

Nevasta dacă nu ţi-o placi,

Le dai în trăsnet toate!

Ori este om, de sila cui

Să-mi placă tot ce-i place lui!

Aşa om nici vlădica nu-i

Şi nu-i nici împăratul!

Să-mi cânte lumea câte vrea,

Mi-e dragă una şi-i a mea:

Decât să mă dezbar de ea,

Mai bine-aprind tot satul!