Nuşa - de George Coşbuc

7.0/10 - 146 de voturi
Nuşa

– „Nuşa, dormi? N-auzi cum bat?

Vino şi-mi deschide uşa!”

– „Cine eşti?”, întreabă Nuşa.

– „Vladu sunt, al tău bărbat.”

– „Nu eşti Vladu. Ştiu eu bine.

Vladu până-n zori nu vine!”

– „Nu sunt Vladu? Nuşa, taci!

Nu-mi cunoşti tu vorba, dragă?”

– „Vorba-i a lui Vladu-ntreagă.

Ei, dar poţi să ţi-o prefaci.

Tu mă crezi că sunt ca toate;

Să mă-nşeli! Dar nu să poate!”

– „Vrei să-ţi jur că nu minţesc?

Uite, nu-mi ajute Sfântul!”

– „Ce-mi ajută jurământul?

Juri şi furi, şi eu plătesc.

Spune-mi semne, să ştiu bine,

Vladu eşti ori altul cine!”

– „Nuşa, fă! Ce semn voieşti?

Colo-n colţ pe-o masă frântă

Ai în chip pe Maica sfântă.”

– „Am! Dar Vladu tot nu eşti!

Toţi cari la noi în casă

Ştiu pe Maica de pe masă!”

– „În dulap ai, draga mea,

Zece ruble-ntr-o cutie.”

– „Am! Dar şi cumătra ştie;

Şi tu ştii, că-ţi spuse ea!

Nu eşti Vladu: mergi în pace,

Eşti şiret, nu te preface!”

– „Nu vii. Nuşa? Tot nu vii?

Ai un semn sub ţâţa dreaptă.”

– „Vladule, tu eşti! Aşteaptă!

Asta numai tu o ştii!”

Ea acum deschide uşa –

Câte-or fi râzând de Nuşa!