O noapte pe Caraiman - de George Coşbuc

9.0/10 - 176 de voturi
O noapte pe Caraiman

Scoboară degrabă ciobanul

La târlă cu oile lui.

E seară pe culme, şi nu-i:

Se întunecă-ncet Caraimanul

Cum nu-l mai văzui.

Stau neguri pe Jepi, pe Furnica,

Şi neguri pe Vârful-cu-Dor:

Se lasă din umedul nor

Tăcerea şi noaptea şi frica

Pe culmile lor.

S-a stins după muceda stâncă

Şi ultimul roşu de-apus.

Deodată, cu soarele dus,

O noapte cumplită şi-adâncă

Se varsă de sus.

Iar alta se urcă din vale

Cu spaima eternei tăceri

Ah, cum a fost ziua de ieri?

Grozave sunt, Noapte, ale tale

Tăcute puteri!

N-aude urechea, nu vede

Nici ochiul nimic. Şi de viu

Tu pari îngropat în sicriu

Şi sufletu-n tine se crede

Un pom în pustiu!

Aşa înaintea creării

A fost tohu-bohu, socot:

Plutea peste-adânc Sevaot,

Şi, neştiutor al mişcării,

Sta haosul tot.

Aici, în sălbatica noapte

Cunoşti ce e vecinic şi sfânt.

Ce soli ai vieţilor sânt

O rază şi câteva şoapte

Pierdute de vânt!