O-ntâlnire - de George Coşbuc

Când m-a văzut, dintre femei
S-a dezlipit deodată;
Când i-am vorbit, privirea ei
Zâmbea înviorată.

Dar a privit în ochii mei
Şi-a stat întunecată.
Nici braţele să le ridic
Eu n-am avut puterea,

Şi nici cuvinte să răspic:
Şi mă-ngrozea durerea
Că nici c-un semn, nici cu nimic
Ea nu-mi mustra tăcerea.

Ce-am zis pe când mă săruta
Eu nu-mi aduc aminte;
Şi-am stat încremenit, şi sta
Şi ea fără cuvinte:

Şi morţii se revăd aşa
Când ies de prin morminte…
Eu am visat… Dar mă gândesc
Că poate-aşa mi-e dată,

Aievea visul să-mplinesc,
Vai, mamă supărată,
Decât aşa să te întâlnesc,
Mai bine niciodată!