Oltenii lui Tudor - de George Coşbuc

8.0/10 - 149 de voturi
Oltenii lui Tudor

Vine-un chiot dinspre munte,

Vine freamăt din păduri

Tudor domnul vine-n frunte,

Cu mulţimea de panduri!

Iar din Jiu, din apă sfântă,

Iese cântec vitejesc,

Şi cu glas de surle cântă

Tot poporul românesc.

Las să-i sune surle-n ţară,

Să-şi adune-olteni destui,

Ţara s-o vedem noi iară

Veselă pe urma lui

Mândra patrie română

Nu sub braţ de oameni slabi,

Ci voinică şi stăpână

Cum a fost sub Basarabi.

Zboară corbi pe sus, băiete,

Cârduri negre se-nvârtesc,

Şi se zbat de-atâta sete

Şi de foame se izbesc:

N-au s-aştepte oltenii rugă

Să le dea de hrană-n văi

Oh, ciocoi, te-ajung în fugă

Toţi răzbunătorii tăi!

Cine vrea părtaş să fie

Dreptului pe-acest pământ

După Tudorin să vie!

Că-i trimis de Domnul sfânt

Să ne scape-acum odată

De ciocoi, căci Dumnezeu

Însuşi s-a pornit să-i bată,

Cum ne bat şi ei mereu.

Ridicaţi, români, Dreptăţii

Steag cu sfântul George-acum

Sfintei Legi şi libertăţii

Faceţi-i odată drum!

Cine nu-i cu voi, să ştie

Că izbit va fi de voi,

De cei straşnici în mânie

Şi din leagăn de eroi.

Domnul Tudor să trăiască!

Sus cu toţii, pui de lei,

Pentru ţara Românească,

Pentru drepturile ei!

A-mbrăcat cămaşa morţii

Domnul Tudor, ca Hristos,

Dar schimba-va pasul sorţii,

Va trânti dranii jos!