Patru portărei - de George Coşbuc

8.0/10 - 117 de voturi
Patru portărei

Din larguri de palată ies patru portărei:

Au coifuri, au ceaprazuri, au suliţa la ei.

Nebun s-aruncă roibul, ca viforul pe luncă,

Trei cai cu el alături p-acelaşi pas s-aruncă.

Şi zice portărelul, al cărui cal e corb:

Ca pajură pe Surgă, zdrobit, am eu să-l sorb!

Ţi-l strâng, până ce-mi urlă că nu-i mai trebuie fete.

Vorbeşte cel ce fuge pe cal stropit cu pete.

Şi cel pe calul muced răsteşte vulturel:

Aşa să trăiesc! Astăzi îngrop suliţa-n el!

De nu-l fac eu cenuşă, să n-am de mamă parte!

Se jură cel cu roibul frumos ca scris în carte.