Pe drumul Plevnei - de George Coşbuc

9.0/10 - 173 de voturi
Pe drumul Plevnei

Iar pe drumul care duce

de la Dunăre spre munte

Trec românii zi şi noapte

către Plevna, merg şi vin.

Vesele batalioane

Cu maiorii lor în frunte,

Şir de care cu provizii

Schilăviţi în haine crunte

Scârţâit şi chiu, şi tropot

Pe-acel drum de oameni plin.

Într-acest pestriţ amestec,

Scoborând pe dealuri, iată

Pe-un răzor s-oprise în cale

O bătrână şi gemea,

Cu desagii goi pe umeri,

Semn de-o cale-ndelungată.

Iar din văi, urcând alene

Se vedea venind o ceată

De drumeţi din ţara noastră

Şi s-opriră lângă ea.

Bună calea, zise unul,

Inima vă fie bună,

Oameni buni! Dar unde mergeţi?

De ne-ajută Dumnezeu,

Noi, la Plevna, maică dragă.

Tot la Plevna! Cum ne-adună!

Eu de-acolo viu. Băiatul

Mi-e în război acu de-o lună,

Şi m-am dus să-mi văd băiatul

Că-i la Plevna şi-i al meu.

Repede-mprejur se strânse

Ca prin farmec toată ceata

Ca să-ntrebe cum e Plevna?

Cum stau turcii-nchişi în ea?

Ce mai zice Carol-vodă,

Când o fi războiul gata?

Şi-mbătată de potopul

Întrebărilor ea, biata,

Îşi ştergea cu palma ochii

Şi plângând le tot spunea.

Dar în urmă, ei de grija

Nopţii, ca să nu-i apuce:

Să rămâi în pace, maică,

Să te vadă Domnul sfânt.

Şi grăbiţi se ridicară

Toţi de jos, făcându-şi cruce.

Ea, cu ochii plini de plânset,

Privea gloata cum se duce,

Şi-un pustiu simţi împrejuru-i

Şi-ntuneric pe pământ.

Stete aşa, mereu privindu-i

Şi deodată-n fuga mare

Ea porni la deal, cu strigăt

Să s-oprească ceata-n loc.

Când ajunse-abia trăgându-şi

Puţintica răsuflare:

Dragi creştini, voi unde mergeţi?

Aveţi milă şi-ndurare,

Eu mă-ntorc cu voi acolo

la băiatul meu, în foc!

Dar ai fost! La Plevna, maică,

Toate-acum îţi sunt ştiute,

Ţi-ai văzut şi tu băiatul,

Ce mai vrei să vezi acum?

Să te-ntorci, în sat acasă;

Ia-ţi toiagul tău şi du-te.

Noi suntem cu toţii tineri

Zor avem şi mergem iute,

Tu eşti slabă şi puţină

Şi e mult de mers pe drum.

Ea-şi întinse-atunci cu gemet

Mâinile, strigând cu jale:

Nu mă bateţi cu nevrerea,

Că vă bate Dumnezeu!

Voi fugi cu voi alături,

Şi de voi muri pe cale,

Tot atât! M-oi şti aproape

De băiat! În sat, acasă

E pustiu, că n-am pe nimeni!

Orice-o fi, mă duc şi eu!