Pe Tâmpa - de George Coşbuc

Un nor ivit de cătr-apus
Se urcă-n sus
Plutind încet spre miazănoapte
Iar umbra lui prin văi căzând

Acum întunecă pe rând
Livezi şi vii şi grâne coapte.
Văd drumuri albe-n zări senine,
La margini munţi, mai jos coline

Şi, ca pe-o pânză zugrăvit,
Oraşu-n vale-adânc sub mine.
E pace-n cer şi pe pământ;
Abia nestătătorul vânt

Venit de peste munţi, de-aiurea,
Tot spune ce din veci a spus –
Şi până-n văi, de-aici de sus,
Se zbate-ncet doinind pădurea.