Pe Tâmpa - de George Coşbuc

Un nor ivit de cătr-apus

Se urcă-n sus

Plutind încet spre miazănoapte

Iar umbra lui prin văi căzând

Acum întunecă pe rând

Livezi şi vii şi grâne coapte.

Văd drumuri albe-n zări senine,

La margini munţi, mai jos coline

Şi, ca pe-o pânză zugrăvit,

Oraşu-n vale-adânc sub mine.

E pace-n cer şi pe pământ;

Abia nestătătorul vânt

Venit de peste munţi, de-aiurea,

Tot spune ce din veci a spus –

Şi până-n văi, de-aici de sus,

Se zbate-ncet doinind pădurea.