Poporală - de George Coşbuc

Când geme şi urlă şi tună

În martie cerul cu ploi

Soseşte-n stârnita furtună

Din nou primăvara la noi.

Ieri toată mânia naturii

Urlat-a în văzduhul cu nori,

Iar astăzi copacii pădurii

Stau veseli cu proaspete flori.

Dar omul când fost-a sărmanul

Strivit de furtunile reci,

El nu mai re-nvie la anul,

Şi nu mai dă muguri în veci!

S-au dus primăverile-i, toate,

Şi iarna-l acopere grea,

Nici vânt şi nici soare nu poate

Zăpezile frunţii să-i ia.