Povestea gâştelor - de George Coşbuc

8.0/10 - 157 de voturi
Povestea gâştelor

Un gâscan cu pene lucii

Cum trecea pe pod prin sat

Şi-ntr-o mân-avea papucii,

Nu ştiu cum i s-a-ntâmplat

Că papucii lui căzură,

Ce păcat, o, ce păcat!

Căci erau cu-alesătură,

Fără leac de tivitură

Ce păcat!

Gâştele-auzind cum zbiară:

Aoleu! Papucii mei!

Într-un suflet alergară

Şi-ntrebau mirate, ce-i?

Am rămas, plângea gâscanul,

Păgubaş de patru lei!

Iată-mă desculţ, sărmanul!

Ce mă fac acum, golanul,

Fără ei!

Haideţi toţi, şi moşi şi babe

Să-i cătăm pe râu acu!

Repede-notând din labe

Cârdul tot pe râu trecu.

I-ai găsit? Eu, nu, surată,

Ce mă-trebi aşa şi tu?

Toate apoi strigau deodată:

Bată-i pacostea să-i bată!

Nici eu, nu!

Vara-ntreagă tot umblară,

Dar papucii duşi au fost!

Şi-au să umble şi la vară

Până ce le-or da de rost!

Iar gâscanul merge, vine,

Face cruci şi ţine post,

Nu-i găsesc! Sărac de mine,

Iar desculţ e, vezi tu bine,

Lucru prost!

Gâştele de-atunci, în cale,

Când văd apa undeva,

Căutând pornesc agale

Tot crezând că-i vor afla.

Vin şi raţe să le-ajute:

Mac-mac-mac şi ga-ga-ga!

Mac-mac-mac! Haide vino, du-te,

Zile-aşa pe râu pierdute!

Ga-ga-ga!

Iar când gâştele stau gloată

Şi prin dreptul lor te duci,

Sare tabăra lor roată

Şi te-ntreabă: Ce ne-aduci?

Ai găsit papucii? Spune!

Tu la fug-atunci s-apuci!

Sî-sî-sî! Tot fac nebune

Şi te muşcă, doar le-ai spune

De papuci!