Roata morii - de George Coşbuc

8.0/10 - 174 de voturi
Roata morii

Stăteam pe gânduri, eu şi gloata.

La roata morii ne uitam

Şi de-n zadar ne frământam,

Că de-adevăr noi tot nu dam:

De ce să-nvârte roata?

– „Păi, nu-nţelegi tu româneşte?

– Vezi scocul?” – „Văd.” – „Şi ce-i pe scoc?”

– „E apă.” – „Bun! Stă apa-n loc?”

– „Ba vine.” – „Ei, acum cioc-poc

Şi roata să-nvârteşte!”

Moraru-şi scutură luleaua

Râzând. Avea el azi ce-avea

Căci alte-dăţi când ne vedea

În jurul morii ne făcea

Primire cu nuiaua.

Eram voioşi că sta s-asculte

Şi ne spunea ce e, ce nu-i.

Dar cum era puţin năprui

Făcea ca din cioc-pocul lui

Să nu-nţelegem multe.

– „Da roata carului ce face?

Se-nvârte?” – „Da.” – „Ba cum, ehei!

Se-nvârte ea de capul ei?”

– „Ba, când o împingi.” – „Eu ce spusei?

Se-nvârte aşa, şi pace.

Iar-roata ici… o împinge apa.”

Acum noi toţi am hohotit.

Morarul ăsta e smintit:

Când vrea să doarmă pe-odihnit,

El pat îşi face grapa!

Că de-ar împinge-o, ea nebuna

S-ar năpusti, ieşind din scoc,

S-ar duce pe pârău cioc-poc –

Dar uite, roata stă pe loc

Şi totuşi umblă-ntruna.

– „Ei, bat-o Dumnezeu s-o bată!

Dar cum să plece dac-o legi

De moară, mă! Nu mă-nţelegi?

Cu voi nu mântui zile-ntregi:

Ea stă, că e legată!”

Să-ţi faci acum, creştine, cruce!

Priveam cu spaimă la morar.

O legi? şi stă! Dar e-n zadar!

Şi roata doar o legi la car,

Şi ea se duce, duce!

– „Se duce roata? Bun, dar carul?

El stă pe loc ca mine-acum.

El fuge crezi? Ba nicidecum,

Fug numai roţile pe drum” –

Ei, zi: nu-i prost morarul?

Şi ne temeam să nu se bată,

Că prea l-am zăpăcit de tot.

Păi carul stă? Minciuni de-un cot!

Ba carul fuge ca netot

Cu roatele deodată!

– „Am zis că nu? Ba, fuge doară

Ei, fuge, vezi! ştiam şi noi.

De ce n-o ia la fug-apoi

Şi moara ta către zăvoi

Cu tot ce e prin moară?

Moraru-şi puse-n sân luleaua,

Tăcut şi grav: se pregătea

La sfat cu noi altfel să stea;

Şi ce dovadă-i trebuia

Mai bună ca nuiaua?

Iar ce-a urmat la ce-aş mai spune?

Noi n-am ajuns la nici un rost.

Tu zici: – „Erai, băiete, prost,

Şi roata pentru tine-a fost

A patra dimensiune!”

Şi-apoi? Eu văd şi astăzi gloata

Făcând aşa! Tu nu-ntâlneşti

Atâtea fapte omeneşti,

Le vezi, le-auzi, şi te cruceşti

De ce se-nvârte roata?