Romanţă - de George Coşbuc

7.0/10 - 125 de voturi
Romanţă

Negura nopţii doarme pe mal,

Ca răzbunarea unor blestemuri,

Reci sunt de crivăţ negrele vremuri,

Te voi cuprinde ca să nu tremuri,

Dragă, şi-al feţii rumen oval

Culcă-l la pieptu-mi, stând visătoare.

Ochii tăi negri îmi vor fi soare,

Şi prin săruturi, iubita mea,

Te-oi face caldă de-ţi va părea

Orişice crivăţ vânt de răcoare.

Vino cu mine! Tânăr sunt eu,

Tu eşti frumoasă, floare de nalbă!

Noaptea voi face-o să-ţi fie albă,

Din stele roşii face îţi-voi salbă,

Brâu îţi voi face din curcubeu

Să te cunoască îngerii soră!

De te vor prinde zilele-n horă,

Cea mai frumoasă zână vei fi

Şi-a lor crăiasă îţi va găti

Rochii de purpur din Auroră.

Soarele-n Osturi are palat,

Cât de idilic stă-n orizonuri!

În tot tabloul el are tonuri,

Numai credinţa află-n el tronuri,

Numai amorul e-ncoronat.

Acolo nimeni nu cântă solo,

La toate ţine duet Apollo

O, şi-aici lumea cât e de rea!

Acolo-n Osturi, iubita mea,

Vino să mergem şi noi acolo!