Sonete de lux - de George Coşbuc

Puţin ne pasă cine-i, al cui, şi cum îl cheamă.

El a trecut liceul cu cea mai slabă notă,

Apoi s-a făcut actor. Dar faţa-i idioată

N-a încântat pe nimeni, cel mult pe câte-o damă.

A-ntrat apoi în oaste şi-a stat, cum bag de seamă,

În lazaret trei toamne, pus bine de-o cocotă.

Ieşind, a scris novele, dar n-a scris bun o iotă;

Apoi s-a făcut pictor şi-artist de panoramă.

Cu timpul un istoric i-a dat să scrie copii,

Dar nu ştia sintaxa, scria ca-n timpul mitic

S-a hotărât în urmă să-şi dea ortul popii.

S-a spânzurat! Dar bietul rămase paralitic,

Că l-au tăiat din ştreanguri, şi-atunci ştergându-şi stropii

P-obraz, şi-a dat de petic, fondând un ziar critic.