Spinul - de George Coşbuc

Stătea frumoasa pe-un răzor;

Voinicul lângă ea devale,

Să-i scoată spinul din picior

Şi ea plângea: Un spin în cale!

De ce tot râzi? Ah, cum mă dor

Aceste râsete-ale tale!

Ea are flori de crâng la sân,

Şi-n păr un trandafir sălbatic,

Şi părul ei de rouă-i plin.

Ei, las să râd! Tu ai cules

Trei fragi, venind peste coline,

Şi vezi cu ce mi te-ai ales!

Trei fragi? Şi-atât e doară bine!

Căci n-am putut în deal să ies;

Trei fragi de-ar fi, sunt pentru tine!

Cu ochii-nchişi şi strânşi de tot,

Ea de dureri izbea piciorul:

Ah, lasă-mă, că nu mai pot!

Fricoasă eşti! Da! Te-aş vedea!

Fricoasă, eu? Aşa e frica?

N-ai milă de durerea mea!

Nu-ţi pasă! Da! Ca de nimica!

Ba-mi pasă mult, că eu n-aş vrea

Să-mi fie şchioapă nevestica!

Ea-şi potriveşte floarea-n păr,

Şi-i înfloresc zâmbind obrajii

Cei albi ca florile de măr.

Să fiu chiar şchioapă, ce-i apoi?

Că ce ţi-e drag, tot drag rămâne!

Eu nu zic ba! Dar uite, joi

Ni-e nunta, dragă, e ca mâine

Tu cum să joci? Sărac de noi!

Să stai la masă-ntre bătrâne.

Ea-şi ţine braţul stâng pe piept

Şi-ncetişor dezmiardă fruntea

Flăcăului cu braţul drept.

Eu ţie vreau să-ţi fiu pe plac;

Şi n-o să joc, şi ce-i cu asta?

Aşa-i! Dar eu? Eu ce mă fac?

La nuntă-mi, bată-o năpasta,

Să nu joc eu? De-aş şti că zac,

La nuntă vreau să-mi joc nevasta!

Ea râde-acum! Nebun ce eşti!

Flăcăul grabnic să ridică:

Ei, iacă spinul! Ce-mi plăteşti?

Vrei plată? Uite, ai trei fragi,

Şi din cosiţă-ţi dau bujorii…

Şi toată frunza de pe fagi!

De dor de fragi să plâng feciorii?

De flori dă-mi ochii tăi cei dragi

Şi pentru fragi dă-mi obrăjorii!

Şi ea-l loveşte-ncetişor,

Zâmbind, cu palma peste gură.

Eu ştiu! Să ceri aşa-i uşor!

Dar las acum! E joi aici

Şi nimeni, aşteptând, nu moare!

Mă porţi ca pe copiii mici!

Dar joi, să ştii! Trei fragi şi-o floare!

Şi joi tu n-ai ce să mai zici,

Că pentru multe-mi eşti datoare!