Vântul - de George Coşbuc

7.0/10 - 126 de voturi
Vântul

De fete mari e lunca plină,

Iar vântul, răsfăţat copil,

S-apropie tiptil-tiptil

De pe sub fagi, de pe colină.

Şi fetele cu drag suspină:

O, Doamne, Doamne, adu-ni-l!

Pe umeri blondele lui plete

Tresar şi sar încetinel.

El e frumos şi tinerel,

Dar e sfios când e cu fete.

Iar ele râd şi râd şirete

Şi pe furiş privesc la el.

El umblă ca la el acasă

Şi-ascultă fetele ce zic;

Mai rupe-n palme câte-un spic

Şi răsfăţat apoi îşi lasă

Pe spate capul şi nu-i pasă

De fete şi de câmp nimic.

Şi printre spice el şopteşte,

Vorbind aiurea şi-alintat!

Şi, cum se plimbă-n lung şi-n lat,

Cu fetele să-mprieteneşte

Şi din copil sfios el creşte

Flăcău întreg de sărutat.

Apoi ca-n glumă el le prinde

De mânecă, şi-aprins de dor,

Îşi face joc prin părul lor,

În urmă braţul şi-l întinde,

Pe cea mai dragă o cuprinde

Şi-o strânge către el uşor.

Tot mai aprins, tot mai aproape:

Să te sărut, drăguţo, vrei?

Ce ochi frumoşi ai, viorii,

Ca un întins adânc de ape.

De el nu-i nici un chip să scape

Şi-atâta lucru-n urmă ce-i?

Ea stă la pieptul lui pierdută,

Dintâi cu ochii la pământ.

El zice-aşa câte-un cuvânt,

Ea zice trei şi-l tot ajută,

Şi uite-l, uite-l c-o sărută

Ei, vezi tu, fetele cum sânt!

El a crezut că nu se poate,

Şi iacă poţi! Dar să te ţii!

E greu să dai de căpătâi

Dar dacă dai, merg strună toate;

Şi fata mult nu se socoate,

Când pierde mintea cea dintâi.

El o sărut-acum pe salbă,

Şi fetele-mprejur se strâng!

Dar e prea mult! Am să mă plâng

La toţi vlădicii, să dau jalbă!

Auzi, să duci tu lume albă

P-un câmp cu oameni, ca-ntr-un crâng!

Ba ele-şi mai desfac şi sânul,

Şi-n sân el li se joac-acum

Îl prind odată şi-l sugrum,

Că prea s-obrăznici românul,

Auzi, dar cine-i el, păgânul,

Ca să-mi sărute fete-n drum?

Nu ştie nimeni de-unde vine,

Şi capu-i stă la sărutat!

De-ar fi măcar de-aici din sat

Voi, câţi sunteţi flăcăi ca mine,

Să-mi spuneţi voi acum, e bine

Să faci ca vântul, nu-i păcat?

Adică stai! Ce fată moare

Dac-o săruţi puţin? Da zeu!

Cum aş voi să fiu mereu

Un vânt şi eu, în zi cu soare,

De-ar fi numai secerătoare

O fată pe care-o ştiu eu!