Afară-i toamnă - de Mihai Eminescu

7.0/10 - 180 de voturi
Afară-i toamnă

Afară-i toamnă, frunza împrăştiată,

Iar vântul zvârlă ‘n geamuri grele picuri;

Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri

Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,

N-ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;

Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată,

Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jeţ de gânduri,

Visez la basmul vechi al zânei Dochii,

În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odată aud foşnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scânduri…

Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.