Alei mică, alei dragă,
Cine vrea să ne-nţeleagă
Vază frunza cea pribeagă,
Ce-i ca viaţa noastră-ntreagă.
Alei dragă Veronică,
Despărţirea toate strică,
De ne-alegem cu nimica –
Viaţa trece, frunza pică.
*
Alei dragă, alei mică,
Viaţa trece, frunza pică,
Şi din ura ce ne strică
Nu ne-alegem cu nimica.
Măcar cine ce grăieşte,
Altul alta îndrăgeşte.
Inima-mi pe cât trăieşte
Tot la tine se gândeşte.
Alei mică, alei dragă,
Ia vezi frunza cea pribeagă –
Aşa trece viaţa-ntreagă
Şi nimic n-o să s-aleagă.