Asta vreau, dragul meu - de Mihai Eminescu

9.0/10 - 122 de voturi
Asta vreau, dragul meu

– Iubeşti scumpa mea frumoasă

Ghirlăndioara de-albe flori,

Ce-ncunună graţioasă

Buclele-mi ce-n vânturi zbor?

– Nu, nu! Nu, nu!

– Ce vrei dară, dragă, tu?

Poate roza cea tăcută

Care dulce se sărută

Cu fluturii râzători?

– Ba nu, nu: cununa-n laur,

Cinsă-n aur, aur, aur,

Atunci este un tezaur:

Asta vreau,

Dragul meu!

– Iubeşti, dulce drăgulină,

Doina mea de tainic dor

Ca pe lira mea suspină

Dulce, blând, încetişor?

– Nu, nu! Nu, nu!

– Ce vrei dară, dragă, tu?

Poate cântul de-armonie

Care Eol îl adie

Printre frunze, printre flori?

– Ah! Când aurul suspină

În punguţa plină, plină,

C-o cântare metalină!

Asta vreau,

Dragul meu!

– Iubeşti poate pe Selene,

Ca o candelă lucind,

Când cu pasu-i lin, alene

Se preumblă surâzând?

– Nu, nu! Nu, nu!

– Ce vrei dară, dragă, tu?

Iubeşti poate alba zare

Ce-o săgeată mândrul soare

Peste câmpul înflorind?

– Ah! Când aurul dulce sună

În punguţa mea nebună

Nu-mi mai trebe alba lună!

Asta vreau,

Dragul meu!

– Iubeşti patria-ţi măreaţă

Ce de glorii duce dor,

Când în palida ei faţă

Se deseamnă-un viitor?

-Nu, nu! Nu, nu!

Ce vrei dară, dragă, tu?

Poate visul mare, mare

De mărire, răzbunare,

Ce-l visează-a ei popor?

Când în loc de glorii, laur,

Mi-ar da aur, aur, aur,

Atunci fi-mi-ar un tezaur!

Asta vreau,

Dragul meu!