Basmul ce i l-aş spune ei - de Mihai Eminescu

8.0/10 - 183 de voturi
Basmul ce i l-aş spune ei

O, dă-mi arpa de aramă

Şi mi-o pune-n braţul stâng,

Ochii tăi se plec cu teamă,

Tu roşeşti – glasu-mi te cheamă,

Coardele încet te plâng!

Vino dar, palidă zână,

Pune faţa pe-al meu piept,

Gâtul tău pe braţu-mi drept,

Tu, a ochilor lumină,

Mă iubeşti, tu? Spune drept!

Mă iubeşti! Surâzi şireată

Şi îţi pleci ochii în jos!

O, lumină prea curată,

De-ai cunoaşte vreodată

Sufletul meu dureros;

De ai şti, palide înger,

Cât de mult te iubesc eu,

Câte nopţi de-amor şi rău

Am vegheat zdrobit de plângeri,

Scumpa mea, odorul meu!

O, atunci mi-ai cere seama

Ca să-ţi spun câte-am visat,

M-ai fixa fără de teamă,

Ai da-ncet neagra maramă

De pe păru-ţi blond, curat;

Netezind cu mâna-ţi albă

Tâmpla ta – tu m-ai privi,

Cu durere mi-ai zâmbi,

Eu, jucându-mă cu salba

De pe sânii-ţi, aş vorbi.

Şi ţi-aş spune, a mea iubită,

Că de mult eu te-am cătat;

În cărarea tăinuită,

Prin dumbrava înverzită,

Ori prin codrii cei de brad,

Lângă cântul de izvoare,

Printre stâncile de fier

Ce străbat norii din cer,

Într-a peşterii răcoare,

Într-a nopţilor mister.

Te vedeam cu a mea minte;

Şi acum când te-am găsit

Pare-mi că-mi aduc aminte

Cum că-n vremi de mai înainte

Te-am văzut şi te-am iubit –

Să-ţi spun unde… într-o seară

Am visat un vis frumos…

Pe un nour luminos

Am văzut la cer o scară

Ridicându-se de jos.

Într-a cerului mărire

Scara de-aur se pierdea,

Iar pe-un tron de nemurire,

Tron de-argint şi strălucire,

Maica Domnului zâmbea;

Iar pe schiţele de scară

Îngeri stau treptat… treptat,

Cu chip blând şi luminat

Şi pe lire sunătoare,

Cântau dulce şi curat.

La picioarele Mariei

Îngenuncheat pe-un nor de-argint,

Alb ca lebăda pustiei,

Blând ca glasul poeziei,

Sta un înger cugetând;

Şi-a luat arpa-i de-aur

Şi trecând mâna pe ea

A-nceput a răsuna

Raiul… luncile-i de laur

De-un blând Ave Maria.

Acel înger!… Faţa pală,

Ochiul negru, păr bălai,

L-am văzut – o stea regală,

O lumină triumfală –

Şi de-atunci îl iubesc, vai!…

L-am cătat în astă lume

Pân-ce viaţa-mi se pierdu,

Sufletu-mi se abătu…

Ş-atunci te-am văzut: minune!

Acel înger ai fost tu.

Când ai lăsat cerul, dragă?

De ce-n lume ai venit?

Ai ştiut că viaţa-ntreagă

Trista-mi inimă pribeagă

Tot pe tine te-a iubit?

Ai ştiut cine te-aşteaptă

Şi-ai venit să răsplăteşti

Lungi durerile-mi lumeşti,

Cu zâmbirea-ţi înţeleaptă

Şi cu ochii tăi cereşti.

Pergole retractabile