Ca şi Stoa, ce pretinde… - de Mihai Eminescu

7.0/10 - 147 de voturi
Ca şi Stoa, ce pretinde…

Ca şi Stoa, ce pretinde

Să fim mândri şi integri,

Când plutesc deasupra noastră

Cu-a lor visuri ochii negri;

Ca şi basmele păgâne

De iubire ce-ard himeric

Cu nesaţiul lor de visuri

Şi cu-atâta întuneric;

Când atraşi de a lor noapte

Ne suntem străini de lume,

Duşi pe marginea uitării

De-un avânt fără de nume;

Când gândire nu mai este

Şi când inima e tristă

Şi afară de-acel farmec

Când nimic nu mai există:

Părăsesc şi veac şi ţară

Pentru umeri de femeie

Şi o rog astfel în jeţu-i

Dulce locului să steie,

Să mă pierd privind-o vecinic

De la creştet la picioare,

Mândră ca o-împărăteasă,

Caldă, cu senin de soare,

De pe ochii-i să ridice

Languroase lunge gene,

Să-ngenunchezi înaintea zânei

Venus Anadyomene,

Genele dând întuneric

Voluptos căutăturii,

Iar gropiţele cochete

Dulci râd la mijlocul gurii.