Cărţile - de Mihai Eminescu

9.0/10 - 139 de voturi
Cărţile

Shakespeare! adesea te gândesc cu jale,

Prieten blând al sufletului meu;

Izvorul plin al cânturilor tale

Îmi sare-n gând şi le repet mereu.

Atât de crud eşti tu, ş-atât de moale,

Furtună-i azi şi linu-i glasul tău;

Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe

Şi-nveţi un ev cum poate să te-nveţe.

De-aş fi trăit când tu trăiai, pe tine

Te-aş fi iubit atât – cât te iubesc?

Căci tot ce simt, de este rău sau bine,

– Destul că simt – tot ţie-ţi mulţumesc.

Tu mi-ai deschis a ochilor lumini,

M-ai învăţat ca lumea s-o citesc,

Greşind cu tine chiar, iubesc greşeala:

S-aduc cu tine mi-este toată fala.

Cu tine da… căci eu am trei izvoare

Din care toată mintea mi-o culeg:

Cu-a ta zâmbire, dulce, lină, clară

A lumii visuri eu ca flori le leg;

Mai am pe-un înţelept… cu-acela iară

Problema morţii lumii o dezleg;

Ş-apoi mai am cu totul pentru mine

Un alt maestru, care viu mă ţine…

Dar despre-acela, ah, nici vorbă nu e.

El e modest şi totuşi foarte mare.

Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie

La nebunii – tot înţelept îmi pare.

Şi vezi, pe-acesta nu-l spun nimănuie.

Nici el nu vrea să-l ştie orişicare,

Căci el vrea numai să-mi adoarmă-n braţe

Şi decât tine mult mai mult mă-nvaţă!