Ce s-alegea de noi, a mea nebună… - de Mihai Eminescu

8.0/10 - 199 de voturi
Ce s-alegea de noi, a mea nebună…

Ce s-alegea de noi, a mea nebună,

De ne-ntâlneam demult cu-aşa iubire?

Sau nebuneam mai mult încă-mpreună,

Sau eu muream de-atâta fericire.

Viaţa mea cea strălucită

De ochii tăi cei de copil

Era cu zgomot şi-nflorită

Precum e luna lui april.

Şi-n astă înflorire zgomotoasă

Noi ne-am fi fost atât… atât de dragi…

Cu toane multe, tu, ca o crăiasă,

Iar eu – de tine lacom – ca un pagi.

Acum ca-n toamna cea târzie

Un istovit şi trist izvor,

Asupra-i frunzele pustie

A noastre visuri cad şi mor.

Şi de nimica astăzi nu-mi mai pasă,

Nu cer nimic din lume, nici aştept.

Mă mir de ce cu strângeri dureroase

Sărmana inimă mai bate-n piept.

În văduvire şi eclipsă,

Eu anii mei îi risipesc,

Simţind în suflet pururi lipsă

De chipul tău dumnezeiesc.