Daţi-mi arpă de aramă - de Mihai Eminescu

8.0/10 - 153 de voturi
Daţi-mi arpă de aramă

Daţi-mi arpă de aramă

Dar cu strunele de fier

Căci să cânt acuma cer

Ca un vânt ce se sfarmă

Printre stânci de-ngheţ şi ger.

Daţi-mi arpă de aramă

Pe-a mea frunte crengi de brad

Voi să cânt ca largul vad

Sau c-a lumii sântă dramă

Sau ca răcnetul din iad.

Daţi-mi cupa cea de piatră

Dar umpleţi cu sânge roşi

Din duşmanii fioroşi

……………………………

Voi să cânt în poezie

De-acei timpi urâţi păgâni

Când strămoşii cei bătrâni

Se luptau cu bărbăţie

Şi-i dau nume „La români!”

La români! Popor de fală

Cap de geniu, piept de foc

Cu judeţul de proroc

Dar cu inimă regală

Şi cu flamuri de noroc.

Câţi maghiari cu cap de câne,

Câţi tătari cu ochii mici,

Câte limburi de peltici

S-au zdrobit de stânci bătrâne

Ce veghează înc-aici.

Câte ginţi cu limba slavă

Au venit şi-au revenit

Dar cu toţi s-au nimicit,

O câmpie de otavă

Sub al coastei fier negrit.

Daţi-mi arpa în rugină

Să mai cânt zguduitor

De-al românilor popor

Şi-de-al ţării cei române,

Şi de-al secolelor dor!

Ce să cânt, fii de-armonie,

Ce să cânt ca să vă-ntrec

Şi-n durere să mă-nec

Căci cântarea mi-e stafie

Pieptu-i rece, capul sec!

Să cânt naţiei ce vie

Poartă jugul cel de lemn

Sub al barbarilor semn,

Multe semne de sclavie

Şi de viaţă nici un semn.

Să cânt ţării…

Legii făr’ de Dumnezeu!

Să cânt frunţii de ateu

Ce reneagă tată, mamă

Şi-i ca duşmanul mai rău?