De-oi adormi… - de Mihai Eminescu

7.0/10 - 100 de voturi
De-oi adormi…

De-oi adormi curând

În noaptea uitării,

Să mă duceţi tăcând

La marginea mării.

Nu voi sicriu bogat,

Făclie şi flamuri,

Ci-mi împletiţi un pat

Din tinere ramuri.

Să-mi fie somnul lin

Şi codrul aproape,

Luceasc-un cer senin

Pe-adâncile ape,

Care-n dureri adânci

Se nalţă la maluri,

S-ar atârna de stânci

Cu braţe de valuri,

Se nalţă, dar recad

Şi murmură-ntr-una,

Când pe păduri de brad

Alunecă luna.

Şi nimeni-n urma mea

Nu-mi plângă la creştet,

Doar moartea glas să dea

Frunzişului veşted.

Să treacă lin prin vânt

Atotştiutoarea,

Deasupra-mi teiul sfânt

Să-şi scuture floarea.

Cum n-oi mai fi pribeag

De-atunci înainte,

M-or troieni cu drag

Aduceri aminte,

Ce n-or şti că privesc

O lume de patimi,

Pe când liane cresc

Pe singurătate-mi.