De-or trece anii… - de Mihai Eminescu

De-or trece anii cum trecură,

Ea tot mai mult îmi va plăcea,

Pentru că-n toat-a ei făptură

E-un „nu ştiu cum” ş-un „nu ştiu ce”.

M-a fermecat cu vreo scânteie

Din clipa-n care ne văzum?

Deşi nu e decât femeie,

E totuşi altfel, „nu ştiu cum”.

De-aceea una-mi este mie

De ar vorbi, de ar tăcea;

Dac-al ei glas e armonie,

E şi-n tăcere-i „nu ştiu ce”.

Astfel robit de-aceeaşi jale

Petrec mereu acelaşi drum…

În taina farmecelor sale

E-un „nu ştiu ce” ş-un „nu ştiu cum”.