Din Berlin la Potsdam - de Mihai Eminescu

Din Berlin la Potsdam merge

Drum de fier, precum se ştie.

Dară nu se ştie încă

C-am luat bilet de-a trie,

C-am plecat de dimineaţă

Cu un taler şi doi groşi…

Şi de gât cu blonda Milly,

C-ochi albaştri, buze roşi.

Zice Brahma, tata Brahma,

Cum că lumea asta nu e

Decât arderea-unei jertfe

Într-o vecinică căţuie.

Am aprins şi eu luleaua

Şi jertfesc lui tata Brahma,

Lângă mine-un şip cu Kümmel!

Ş-o bucată de păstramă.

Zice Darwin, tata Darwin,

Cum că omul e-o maimuţă –

Am picior de maimuţoi,

Milly-nsă de pisicuţă.

Şi mă urc în tren cu grabă

Cu o foame de balaur,

Între dinţi o pipă lungă,

Subsuori pe Schopenhauer.

Ş-acum şuieră maşina.

Fumul pipei lin miroasă,

Sticla Kümmel mă invită,

Milly-mi râde. – Ce-mi mai pasă!