Din lira spartă… - de Mihai Eminescu

Din lira spartă a mea cântare

Zboar-amorţită, un glas de vânt,

Să se oprească tânguitoare

Pe un mormânt!

Oare femeia, pe care mie

Dumnezeu sântul o-a destinat,

În patu-acela de cununie

S-a-nfăşurat?

O caut, gându-mi şi-o-nchipuieşte,

Dar n-am văzut-o de când eu sunt…

Oare amorul ce îmi zâmbeşte

E în mormânt?