Doină – Ce stă vântul să tot bată - de Mihai Eminescu

7.0/10 - 142 de voturi
Doină – Ce stă vântul să tot bată

Ce stă vântul să tot bată

Prin frunza de tei uscată,

Şi frângându-i ramurile

Să lovească geamurile?

Iară tu de ce suspini

Când priveşti peste grădini?

Nu mai sta de tot ofta

Şi în gând nu mă mustra:

Că atunci te voi uita

Când nu s-or mai arăta

Lângă mare râurile,

Lângă drum pustiurile,

Luna şi cu soarele

Şi-n codru izvoarele.

Vei avea de suspinat,

Când vei şti că te-am uitat,

Când vei sta ca să mă-ngropi

Pe cărarea dintre plopi,

Ş-atunci vântul o să bată

Prin frunza de tei uscată,

Scuturând-o, risipind-o,

De ţi s-o urî privind-o.