Dormi! - de Mihai Eminescu

De ce te temi? au nu eşti tu cu mine?

Lasă ploaia doar să bată în fereşti –

Lasă vântul trist prin arbori să suspine,

Fii liniştită tu! Cu mine eşti.

Ce te-ai sculat şi te uiţi în podele?

Uimită pari şi pari a aştepta.

Nu poţi vedea cu ochii printre ele –

Vrei să-ţi aduci aminte de ceva?

Lasă-te în perne – eu îţi voi da pace.

Dormi tu – şi lasă să rămân deştept.

Pe când citesc, întotdeauna-mi place,

Din când în când să cat la tine drept,

Să văd cum dormi… să te admir cu drag…

Cu gura-abia deschisă-ncet respiri,

De pe condei eu mân-atunci retrag.

Pătrunde pacea tristele-mi gândiri.

Frumoasă eşti… o prea frumoasă fată.

Ca marmura de albă-i a ta faţă.

Îmi vine să alerg la tine-ndată

Ş-astfel cum dormi să te cuprind în braţe.

Dar te-ai trezit… păcat! şi nu mă-ndur.

Dormi liniştit c-un braţ pe după cap.

Din când în când cu ochiul eu te fur,

Din când în când din mână cartea scap.

Şi-s fericit… Pulsează lunga vreme

În orologi cu paşii uniformi…

De ce te temi? Cu mine nu te teme!

De nu te culci, te culc cu sila… Dormi!