Foaia veştedă - de Mihai Eminescu

8.0/10 - 174 de voturi
Foaia veştedă

Vântu-o foaie vestejită

Mi-au adus mişcând fereastra –

Este moartea ce-mi trimite

Fără plic scrisoarea-aceasta.

Voi păstra-o, voi întinde-o

Între foile acele,

Ce le am din alte timpuri

De la mâna dragei mele.

Cum copacu-şi uită foaia

Ce pe vânt mi-a fost trimisă,

Astfel ea uitat-au poate

Aste foi de dânsa scrise.

Vorbele iubirii moarte

Vinovate-mi stau în faţă,

Dovedite de minciună

Cer să sting a lor viaţă.

Dulcea lor zădărnicie

Nu mă-ndur s-o pun pe foc,

Deşi-mi stau atât de triste

Că nu pot muri pe loc.

Voi păstra întreg amarul

Şi norocul ăstor foi,

În durerea vechii pierderi

Recitindu-mă înapoi;

Numai vestea blând-a morţii,

Foaia tristă le-am adaos:

Moartea vindec-orice rană,

Dând la patimi repaos.