În van căta-veţi… - de Mihai Eminescu

8.0/10 - 151 de voturi
În van căta-veţi…

În van căta-veţi ramuri de laur azi,

În van căta-veţi mândre simţiri în piept.

Toate trecură:

Viermele vremilor roade-n noi.

Căci nu-i iubire, ură d-asemeni nu-i

Şi ce rămase umbra simţirii e:

Murmura lumii

Netedă, palidă, ca şi ea.

Nu e antica furie-a lui Ahile,

Nu este Nestor blândul-cuvântător.

Aprigul Ajax

Ţărână-i azi, şi nimic mai mult.

Şi unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi,

Şi unde-s astăzi vechii şi marii Caesari?

Tibrule galben,

Unde e astăzi mărirea ta?

Chiar papii mândri cu trei coroane-n cap,

Păstori de naţii cu strâmbă cârjă-n mâni,

Pulbere-s astăzi.

Pulbere sunt chiar vii fiind.

Căci nu sărută regii piciorul lor,

Căci nu se-nchină lumea la glas de sfânt.

Semnele tainei

Mute rămân şi îi fac de râs.

Chiar tronul papei azi ca o scenă e

Şi el îşi face mutrele lui plângând.

Hohotul lumii

Lumii întregi îi răspunde-atunci.

Căci nu-i s-ardice bolţile de granit,

Un Michel-Angelo nu-i să facă iar

Ziua din urmă.

Templele vechie pustie rămân.

Să-nvie pânza, Rafael astăzi nu-i.

Nu-nvie dalta-n mâinile cele noi.

Moartă rămâne

Marmura grea sub ochiul mort.

În van căta-veţi ramuri de laur azi,

În van căta-veţi mândre simţiri în piept.

Toate trecură:

Viermele vremilor roade-n noi.