Maria Tudor - de Mihai Eminescu

7.0/10 - 136 de voturi
Maria Tudor

De ce cu ochii-ncremeniţi sub bolte

De marmură – tu-l priveşti cu spaimă crudă?

Pândeşti ca leii, fruntea ta asudă

Şi pumnu-ţi vrea mânia-i s-o dezvolte.

Secerătorul tău l-ai pus la trudă

Şi snopi de vieţi sunt a lui recolte;

Pentru-al lui cap ai înfruntat revolte

Şi astăzi simţi că strângi la piept pe-o Iudă.

Te înalţă-n cer invidia vulgară

Căci ştii din lorzii junghiaţi a face

Lui Fabiano a măririi scară.

Tu eşti regină şi astfel îţi place.

Cine te vede, slab obraz de ceară,

Ştiind furtuna vieţii tale tace.