Maria Tudor - de Mihai Eminescu

7.0/10 - 136 de voturi
Maria Tudor

De ce cu ochii-ncremeniţi sub bolte
De marmură – tu-l priveşti cu spaimă crudă?
Pândeşti ca leii, fruntea ta asudă
Şi pumnu-ţi vrea mânia-i s-o dezvolte.

Secerătorul tău l-ai pus la trudă
Şi snopi de vieţi sunt a lui recolte;
Pentru-al lui cap ai înfruntat revolte
Şi astăzi simţi că strângi la piept pe-o Iudă.

Te înalţă-n cer invidia vulgară
Căci ştii din lorzii junghiaţi a face
Lui Fabiano a măririi scară.
Tu eşti regină şi astfel îţi place.

Cine te vede, slab obraz de ceară,
Ştiind furtuna vieţii tale tace.