Murmură glasul mării - de Mihai Eminescu

8.0/10 - 170 de voturi
Murmură glasul mării

Murmură glasul mării stins şi molcom,

Înconjurând a Italiei insulă mândră –

O, luminaţi, a cerului stele albe,

Câmpilor noştri.

Vă vărsaţi icoanele voastre în Tibur,

Nori, zugrăviţi pe câmpie umbre fuginde,

Tu, măreţie a nopţii, a mării, a lumii,

împle Italia.

Mare, poartă pe undele tale corăbii,

Unele grele ni-aducă aur din Ofir,

Altele înfoiate de roze d-Egipt,

Vinuri şi smirnă.

Ah, trimiteţi popoare vulturii voştri

Cei de lemn să zboare pe marea măreaţă,

Căci a Romei eterne picioare marmorei

Daruri aşteaptă.

Numai singur asupra lumii în pace

Nepăsător tămâii şi laudei voastre,

Învăluit în maiestatea tăcerii

Stă-mperatorul.

Vezi-l atins de umbra gândirilor regii!

Vorba-i va să fie o rază-n lume;

Orele lui sunt izvoare la anii istoriei,

Salve-Imperator!