O stradă prea îngustă - de Mihai Eminescu

9.0/10 - 169 de voturi
O stradă prea îngustă

O stradă prea îngustă

Părea că se făcea –

Şi case lungi şi negre

Pe două părţi era.

Pe dânsa nu luceşte

Un singur felinar –

Eu trec încet şi fluier

În suflet cu amar.

Deodată simt în urma-mi

Venind, tiptil-tiptil,

Pas sfiicios de fată,

Uşor ca de copil.

Şi simt cum că de braţu-mi

Un braţ uşor s-anină –

Şi simt că mâna-mi strânge

O mână dulce, fină.

Răsună miază-noaptea

Din turla neagră, veche –

Suntem atât de singuri

Şi suntem o pereche.

Căci tu eşti, tu iubită!

Şi am dorit, ah, cât!

Să fim odată singuri

Şi iată-ne în sfârşit!

Nici ştii, copilă dulce,

Câte pe suflet am!

De când te întâlniră

Ochii mei, te iubeam;

Mi-erai atât de dragă –

Mi-era atât de dor –

Încât credeam adesea

Că trebuie să mor!

O, în sfârşit! Copilă,

Şi ai venit – chiar tu!

Am aşteptat norocul –

Norocu-acesta nu.

Cum dete peste mine?

Cum de-ai gândit să vii,

Să simt suflarea-ţi caldă

D-urechea-mi c-apropii?