Ochiul tău iubit - de Mihai Eminescu

Ochiul tău iubit,

Plin de mângâieri,

Dulce mi-ai lucit

Până ieri.

Oare te pierdui

Pe acest pământ,

Fără ca să-mi spui

Un cuvânt?

Oare te înduri,

Tu, ca să mă laşi,

Geniu de păduri

Drăgălaş?

Luna în zădar

Bate în fereşti,

Şi mă-ntreabă iar

Unde eşti?

Ar luci pe zid

Până ce te culci,

Până ţi se-nchid

Ochii dulci.

Şi ar tremura

Tainic în frunziş

Şi te-ar săruta

Pe furiş.

Dar ea zi cu zi

E în orice loc

Şi te va găsi

Cu noroc.

Eu nu pot să plec

Peste nori şi vânt,

Şi să te petrec

De-unde sunt.

Cum nu sunt ca ea,

Ca să mă strecor,

Drept oglinda ta

Să cobor!

Chipul tău frumos

Să-l privesc întreg,

Cu atât folos

Să m-aleg.

Să apar ca-n vis

Acelei vederi

Care mi-au surâs

Până ieri.