Oricâte stele… - de Mihai Eminescu

Oricâte stele ard în înălţime,

Oricâte unde-aruncă în faţă-i marea,

Cu-a lor lumină şi cu scânteierea

Ce-or fi-nsemnând, ce vor – nu ştie nimeni.

Deci cum voieşti tu poţi urma cărarea.

Fii bun şi mare, ori pătat de crime,

Acelaşi praf, aceeaşi adâncime,

Iar moştenirea ta şi-a tot: uitarea.

Parcă mă văd murind… în umbra porţii

Aşteaptă cei ce vor să mă îngroape…

Aud cântări şi văd lumini de torţii.

O, umbră dulce, vino mai aproape –

Să simt plutind deasupra-mi geniul morţii

Cu aripi negre, umede pleoape.