Pajul Cupidon… - de Mihai Eminescu

8.0/10 - 140 de voturi
Pajul Cupidon…

Pajul Cupidon, vicleanul,

Mult e rău şi alintat,

Cu copii se hârjoneşte,

Iar la dame doarme-n pat.

De lumină ca tâlharii

Se fereşte binişor,

Pe fereşti se suie noaptea

Dibuind încetişor;

Cordeluţe şi nimicuri,

Iată toate-a lui averi…

Darnic când nu vrei nici una

Şi zgârcit dacă le ceri.

În volumul ros de molii

Cauţi noaptea adevăr

Şi-ntâlneşti lipită-n file

Viţa-i galbenă de păr.

El dă gânduri neînţelese

Vrâstei crude şi necoapte,

Cu icoane luminoase

O îngână-ntreaga noapte.

Când de-o sete sufletească

E cuprinsă fata mică –

A dormit cu ea alături

Ca doi pui de turturică.

E sfios ca şi copiii,

Dar zâmbirea-i e vicleană;

Dară galeşi îi sunt ochii

Ca şi ochii de vădană.

Gât şi umere frumoase,

Sânuri albe şi rotunde

El le ţine-mbrăţişate

Şi cu mâinile le-ascunde.

De te rogi frumos de dânsul,

Îndestul e de hain

Vălul alb de peste toate

Să-l înlăture puţin.