Palida Madonă - de Mihai Eminescu

8.0/10 - 115 de voturi
Palida Madonă

Înconjoară cu-a lui braţ

Mijlocu-i subţire

Şi sărută nebunit

Sânii de zăpadă.

Este ea… amanta lui,

Dulce, blândă, pală,

El se uită-atunci la cer,

Ca un leu se scoală.

Când duşmanii sfarmă-n porţi

Şi pe muri se suie,

El respinge-nvingător

Neagra lor urdie.

Dar lovit în luptă grea

La pământ s-oboară;

Mai murmură încă lin

Numele-i şi moare.

Şi oraşu-eliberat

De inamice săbii

Slobozi oceanului

Cârduri de corăbii.

Printre crengi strălucesc

Pete de lumină,

Peste vârfuri cari cresc

Trece luna plină.

Şi sub arborul cel gros

Şi în umbra deasă

La mormântul marmoros

Doamna cea frumoasă,

Ţi se pare cum că vezi

Pe o veche icoană

Îmbrăcată prea frumos –

Palida madonă.