Printre stânci de piatră seacă - de Mihai Eminescu

7.0/10 - 172 de voturi
Printre stânci de piatră seacă

Printre stânci de piatră seacă,

Auzi plâns de cucuvai,

Ţipând noaptea tristu-i vai!

Când în nouri se îneacă

Chipul lunii cel bălai.

Vraja trece peste lume,

Vraja… cântec amorţit,

Ca un vis îngălbenit,

Pe-a ei buze vineţi spume,

Capu-i alb e ameţit.

Fuge, trece, fuge, zboară,

Buza-i tremură spumând,

Ochii-i joacă scânteind,

Sub nebuna ei cântare

Lumea doarme în descânt.

Este daina cea nebună,

Care cântă noaptea-n crâng,

Pe când stelele se sting,

Pe când frunzele-abia sună,

Pe când apele-abia plâng.

Vezi cum luna îngheţată,

Dintr-al nourilor hău,

Trece ca şi visul greu –

Sună-n noaptea descântată

Cântul trist din ceasul rău.

Şi bătrâna moarte toarce

Gândul ei în nefinit:

Zilele din vine-ţi stoarce

Şi când capu-ţi se întoarce,

Bagi de seamă c-ai trăit.