Romancero espańol - de Mihai Eminescu

9.0/10 - 103 de voturi
Romancero espańol

A. – De ce plângi, o, dona Diana,

De ce ochiu-ţi lăcrimează?

Nu eşti sântă şi frumoasă

Ca o dramă spaniolă?

Ştii: don Manuel, perfidul,

Inconstant iubeşte-o altă,

Alta brună, dulce, pală,

Ca o noapte-a primăverii.

D. – Nu-i aceea ce mă doare,

De ce inima mi-e-amară,

Căci don Manuel ş-acuma

E fidel ca totdeauna;

Dar aceea ce mă doare

Şi-ochii mei îi fac să plângă

Este că Negruzzi Iacob

M-a tradus în româneşte.

A. – Şi de ce tu să te superi,

Ideal al lui Moretto,

Au în limba cea germană

N-au tradus ei comedia,

Ei, străinii! îns-EspaDa

Te adoră, o, Madona,

Cum mi te-a creat Moretto.

D. – Nici n-aş plânge, caro mio,

De ar fi traducţiune;

Rea or bună, ea nu schimbă

Din valoarea mea internă.

Dar Negruzzi, mio caro,

El a scris o comedie,

Comedie-originală:

Viclenie şi amor. Acolo mă văd pe mine, Figurând sub nume – Elena,

Iar pe Manuel, il caro,

Văd că mi-l numesc Costică.

Dară cum c-a imitat-o

Nici n-o spune, nici n-o scrie,

Ci pe mine mă sileşte

Să recit la versuri rele

Care sună ca drimbala

A ursarilor gitani.

A. – De-a făcut asta Negruzzi

Cu Madona lui Moretto,

Atunci eşti nenorocită

Dona Diana, dona Diana!