Să fie sara-n asfinţit - de Mihai Eminescu

8.0/10 - 102 de voturi
Să fie sara-n asfinţit

Să fie seara-n asfinţit

Şi noaptea o să înceapă;

Răsară luna liniştit

Şi tremurând din apă;

Şi să împrăştie scântei

Cărărilor din crânguri,

În ploaia florilor de tei

Să stăm în umbră singuri.

Şi capul meu de griji plin

De braţul tău se culce

Sub raza ochiului senin

Şi negrăit de dulce,

Ca iar cuminte să mă fac,

Căci tu îmi prinzi tot gândul,

Ca cerul ce priveşte-n lac

Adâncu-i cuprinzându-l.

Cu farmecul luminii reci

Simţirile străbate-mi:

Revarsă linişte de veci

Pe noaptea mea de patimi

Şi de asupra mea rămâi

Durerile de-mi curmă

Şi fii iubirea mea dintâi

Şi visul meu din urmă.