Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier.
După un semn
Clătind catargele,
Tremură largele
Vase de lemn;
Nişte cetăţi
Plutind pe marile
Şi mişcătoarele
Pustietăţi.
Stol de cocori
Apucă-ntinsele
Şi necuprinsele
Drumuri de nori.
Zboară ce pot
Şi-a lor întrecere,
Vecinică trecere –
Asta e tot…
Floare de crâng,
Astfel vieţile
Şi tinereţile
Trec şi se stâng.
Orice noroc
Şi-ntinde aripile
Gonit de clipele
Stării pe loc.
Până nu mor,
Pleacă-te, îngere,
La trista-mi plângere
Plină de-amor.
Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?