Strigături - de Mihai Eminescu

7.0/10 - 100 de voturi
Strigături

Eu pe pieptul tău culc capul

Şi mă uit la tine-n faţă,

Ca copilul ce se uită

L-ale maicii sale braţe.

*

Ca miresele să îmble ori să calce ca pe piuă.

*

Chiar sărac, de ai drăguţă,

Ai mulţimi de daraveri,

Căci primeşti şi dai simbrie

În necazuri şi plăceri.

*

Că amorul e zădarnic

Nu vei şti numaidecât.

Ci atunci numai, copile,

Când de el te-i fi topit.

*

Ce-mi scoţi ochii cu mândria

Şi-mi vorbeşti că o să-mi treacă –

Fie omul cât de mândru

Tot la dragoste se pleacă.

*

Unde dragostea domneşte

Ia greşelile-n nimic,

Căci prin certele omenimii

E ca ramul de finic.

*

Ştiu eu dacă ţii la mine,

Dacă tu nu mă înşeli?

Căci pe buze-s scrise numai

A iubirii învoieli.

*

Oricât fii nenorocită

Tot cu dragostea te iei –

Oricum simtă-o bărbatul,

Îndoită-i la femei.

*

Căci la dragoste de cade

Tare mult s-au îmblânzit.

*

Limba-n gură ţi se moaie

Pe când dragostea vorbeşte.

*

Ah, mai bine să mă-nşele

Chiar de zece ori amorul

Decât neînşelat de dânsul

Nici să-l ştiu şi să-i duc dorul.

*

Mulţi scăpare-am cu viaţa

Din al dragostei război

Cu dulceaţa-i nesfârşită,

De nu ne-am lupta în noi?

*

Tolba dragoste-i de aur,

Dar săgeata-i otrăvită.