Strigături - de Mihai Eminescu

7.0/10 - 100 de voturi
Strigături

Eu pe pieptul tău culc capul
Şi mă uit la tine-n faţă,
Ca copilul ce se uită
L-ale maicii sale braţe.

*
Ca miresele să îmble ori să calce ca pe piuă.
*
Chiar sărac, de ai drăguţă,

Ai mulţimi de daraveri,
Căci primeşti şi dai simbrie
În necazuri şi plăceri.
*

Că amorul e zădarnic
Nu vei şti numaidecât.
Ci atunci numai, copile,
Când de el te-i fi topit.

*
Ce-mi scoţi ochii cu mândria
Şi-mi vorbeşti că o să-mi treacă –
Fie omul cât de mândru

Tot la dragoste se pleacă.
*
Unde dragostea domneşte
Ia greşelile-n nimic,

Căci prin certele omenimii
E ca ramul de finic.
*
Ştiu eu dacă ţii la mine,

Dacă tu nu mă înşeli?
Căci pe buze-s scrise numai
A iubirii învoieli.
*

Oricât fii nenorocită
Tot cu dragostea te iei –
Oricum simtă-o bărbatul,
Îndoită-i la femei.

*
Căci la dragoste de cade
Tare mult s-au îmblânzit.
*

Limba-n gură ţi se moaie
Pe când dragostea vorbeşte.
*
Ah, mai bine să mă-nşele

Chiar de zece ori amorul
Decât neînşelat de dânsul
Nici să-l ştiu şi să-i duc dorul.
*

Mulţi scăpare-am cu viaţa
Din al dragostei război
Cu dulceaţa-i nesfârşită,
De nu ne-am lupta în noi?

*
Tolba dragoste-i de aur,
Dar săgeata-i otrăvită.