Sus în curtea cea domnească - de Mihai Eminescu

8.0/10 - 188 de voturi
Sus în curtea cea domnească

Sus în curtea cea domnească,

La domnia din Bârlad,

Şade tânăr domnul Vlad –

Sub căciula-i ţărănească

Pe-a lui umeri plete cad.

Astfel şade trist şi rece

La ospăţul luminat

Din domnescul lui palat,

Cu priviri crunte şi rece,

Cu-ochiul negru înfundat.

Faţa palidă şi tristă,

Manta-i neagră pe-umeri tari,

Faţa spână, ochii mari –

Astfel trece în revistă

Pe boierii lui cei mari.

Ici bătrâni ca iarna albă,

Munţi cu fruntea de arginţi,

Şoptesc dulce şi cuminţi –

Colo tinereţea dalbă

Cu râs mult şi fără minţi.

Femei palide, frumoase,

Feţe blânde, ochi de foc,

Ce în gene li se joc

Şi-a lor raze luminoase

Printre cale-şi cată loc.

Sala-i mare, strălucită,

Masa-i albă, oaspeţi mulţi,

Vorbe dulci să tot asculţi,

Chiar lumina-i îndrăgită

De ochi lucii, de ochi mulţi.