Sus în curtea cea domnească - de Mihai Eminescu

8.0/10 - 188 de voturi
Sus în curtea cea domnească

Sus în curtea cea domnească,
La domnia din Bârlad,
Şade tânăr domnul Vlad –
Sub căciula-i ţărănească

Pe-a lui umeri plete cad.
Astfel şade trist şi rece
La ospăţul luminat
Din domnescul lui palat,

Cu priviri crunte şi rece,
Cu-ochiul negru înfundat.
Faţa palidă şi tristă,
Manta-i neagră pe-umeri tari,

Faţa spână, ochii mari –
Astfel trece în revistă
Pe boierii lui cei mari.
Ici bătrâni ca iarna albă,

Munţi cu fruntea de arginţi,
Şoptesc dulce şi cuminţi –
Colo tinereţea dalbă
Cu râs mult şi fără minţi.

Femei palide, frumoase,
Feţe blânde, ochi de foc,
Ce în gene li se joc
Şi-a lor raze luminoase

Printre cale-şi cată loc.
Sala-i mare, strălucită,
Masa-i albă, oaspeţi mulţi,
Vorbe dulci să tot asculţi,

Chiar lumina-i îndrăgită
De ochi lucii, de ochi mulţi.