Un om de stat, ce multe îţi promite,
Să nu-i arăţi că tu nu-i dai credinţă,
Ci-i mulţămeşte cu-nchinări smerite.
Ca să nu-şi dea prea mult silinţă,
Te fă că crezi orice el o să-ţi zică.
Ajută-l însuţi tu, ca să te minţă:
Destul folos, dacă măcar nu-ţi strică.