Unda spumă - de Mihai Eminescu

Unda spumă, vântul trece

Cu suflarea-i rece

Peste marea ce suspină

Tristă, dar senină.

Cum nu-s vântul ce aleargă

Pe oglinda largă,

Luciul apei de-l încruntă

Cu undă măruntă?

Căci aş trece suvenire

Blândă de iubire,

Peste-o mare de misteruri

Ce cuprinde ceruri,

Printre visele amare

A copilei care

O ador, o cânt cum cântă

Harfa pe o sântă.