Pişcată-ţi este mâna ta de streche
De mişti în veci condeiul pe hârtie
Compune-un şir sau fabrică o mie
Că eşti un cap de prost e veste veche.
Dac-ai avea de spus ceva ai scrie:
Nimic nu poţi tu să ne zici, Ureche –
Cu Pantazi rămâi în veci pereche,
Tu izvodeşti, cel mult, ce dânsul ştie.
Ţi-asemăn capul unei vii paragini
Şi vânt şi pleavă sunt a tale scrieri
De zei lipsite sunt a tale pagini.
Zadarnic paiul sec al minţii trieri
Drapându-i nula ei cu mult-imagini
Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.