Uşoare sunt vieţile multora… - de Mihai Eminescu

Uşoare sunt vieţile multora.

Ei prind din zbor plăcerea trecătoare,

În orice timp au clipa lor cu soare

Şi-n orice zi le-apare aurora…

Dar spune, tu, copilă visătoare,

De-am fost şi eu din rândul acelora,

De-mi eşti şi mie ce le eşti altora,

De nu mi-ai fost o stea nemuritoare?

Trăiam pierdut în umbra amorţirii,

Deşarta-mi viaţă semăna cu spuma

Şi orb eram la farmecele firii…

Deodată te văzui… o clipă numai

Simţii adânc amarul omenirii…

Şi iată că-l cunosc întreg acuma.