Uşoare sunt vieţile multora… - de Mihai Eminescu
Uşoare sunt vieţile multora.
Ei prind din zbor plăcerea trecătoare,
În orice timp au clipa lor cu soare
Şi-n orice zi le-apare aurora…
Dar spune, tu, copilă visătoare,
De-am fost şi eu din rândul acelora,
De-mi eşti şi mie ce le eşti altora,
De nu mi-ai fost o stea nemuritoare?
Trăiam pierdut în umbra amorţirii,
Deşarta-mi viaţă semăna cu spuma
Şi orb eram la farmecele firii…
Deodată te văzui… o clipă numai
Simţii adânc amarul omenirii…
Şi iată că-l cunosc întreg acuma.
